sâmbătă, 30 aprilie 2016

RECENZIE: Jane Eyre de Charlotte Brontë





 Jane Eyre a fost publicat în anul 1847. Romanul este inspirat din viața autoarei iar personajele sunt construite pe baza înfățișării persoanelor cunoscute de ea.
 „Felul cel mai concis de a defini importanta contribuţie adusă de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi următorul: ea a atins expresia romantismului celui mai elevat prin mijlocirea celui mai frust realism.” – G.K. CHESTERTON




Jane Eyre de Charlotte Brontë  (editura Corint, 2015 / ELEFANT)





Am tot zis că o să fac o recenzie, dar nu s-a întâmplat. Multe din cărţile mele preferate nu au recenzie pe blog, încerc să remediez acest lucru, începând cu Jane Eyre.
A trecut un an de când am citit cartea, dar cumva nu îmi pare atât de mult. Recunosc că interesul meu a venit şi din faptul că tot auzeam că acest roman este unul feminist. În acea perioadă, sfârşitul anului 2014- începutul 2015, îmi doream să citesc cât mai multe astfel de romane, ca într-un fel să susţin cauza.

Romanul ne prezintă viaţa lui Jane, încă de când era mică, scoţând în relief toate momentele dificile şi fericite prin care protagonista trece. Este fascinant modul în care autorii clasici percepeau problemele societăţii în acele vremuri şi deşi femeile nu era cunoscute pentru independenţa lor, până acum autoarele clasice mi-au demonstrat că acele femei existau.
Acea temă feministă cum o numi în ziua de azi, există din plin în acest roman. Jane Eyre este femeia care nu acceptă să fie restrânsă şi întreţinută, ea este propria persoană şi face tot posibilul să se descurce singură. Vocea ei este foarte puternică şi devine din ce în ce mai sigură pe ea, pe măsură ce paginile romanului se scurg.
Călătoria lui Jane de la o personă închisă în ea şi încăpăţânată, la o persoană deschisă şi sigură pe sine, cu acelaşi dram de încăptăţânare prezintă nucleul romanului. Modul ei de a vedea situaţia, deşi este o persoană încăpăţânată nu este limitat doar de ceea ce ştie, dezvoltarea ei ca personaj o prezintă şi în situaţiile în care greşeşte, însă îşi asumă şi înţelege situaţia şi din perspectiva celorlalţi. Există momente de prietenie, în special din copilăria lui Jane, care m-au impresionat şi pe care le-aş reciti din nou şi din nou.
În cazul în care vă întrebaţi dacă în această carte există şi o poveste de dragoste, există! Cred că toată lumea a auzit de domnul Rochester, la fel de mult cum a auzit de domnul Darcy, este însă o diferenţă foarte mare între cei doi.
Poţi spune că în cazul lui Jane, iubirea s-a axat stric pe personalitatea debordantă a domnului Rochester şi nu pe fizicul său, deşi nu te poţi plânge. Şi deşi nu am fost fană a domnului Rochester, modul în care Jane priveşte situaţia în cele din urmă este surprinzătoare, însă este ceea ce se potriveşte foarte bine cu personalitatea ei, iar cei doi sunt un cuplu foarte potrivit, de la discuţiile fără sfârşit până la tachinările uşor amuzante.
Intriga şi momentele de şoc, care sunt destul de numeroase, se întind pe tot parcursul romanului. Există şi mister, la care se adaugă şi puţine momente cu iz horror, acele elementele gotice presărate prin roman, pe care le-am mai întâlnit în Mănăstirea Northanger de Jane Austen, pe care poate anumiţi cititori nu le percep în acest mod, însă să vă spun pe şleau: eu m-am speriat.
Complexitatea romanului se datorează, părerea mea, în mare parte lui Jane. Se pot observa, pe parcursul romanului, toate acele momente în care personalitatea ei se aşterne pe paginile cărţii, expusă în faţa cititorului. Jane este un personaj complex şi aş putea să mai citesc despre ea încă un roman, deoarece este acel gen de personaj care surprinde prin înţelegere, încăpăţânare şi inteligenţă.
Stilul autoarei, foarte diferit din perspectiva mea de al surorii sale Emily Bronte, este un stil descriptiv şi plin de metafore. Dacă aveţi probleme cu paginile pline de monologuri şi descrieri detaliate, cred cu tărie că stilul autoarei vă va face să treceţi peste ele. Totul curge atât de frumos, încât nu o să vă daţi seama cum trec paginile.
Recomand Jane Eyre pentru un personaj bine conturat, momente de prietenie şi puţină dragoste.

2 comentarii:

Anndrei spunea...

Oh, daaaa, daaaa, am iubit această carte cu tot sufletul. Intriga, trăirile eroinei, modul ei de a gândi. Tot. Tot. Într-adevăr, o carte clasică de referință. Să te uiți și la film, la cel în care joacă Mia Vakuwoski (dacă am scris bine și dacă-mi amintesc bine). :D Cea care joacă și în ”Alice in Wonderland”. Lecturi plăcute!

Denisa C spunea...

Stiu despre ce film spui, este pe lista mea lunga de filme pe care trebuie sa le vizionez. Mersi si lecturi frumoase in continuare. :)