The Fox Made of Stories

Cum să închei anul mai bine dacă nu cu o leapşă? Minunata Strumphy de pe Vânzătorul de iluzii , mi-a pasat o leapşa tematică: Let it Snow. 1. Ce carte te introduce cel mai bine în spiritul sărbătorilor de iarnă? Nu cred că am o carte anume, cum nici acum nu am avut. De exemplu de Crăciunul ăsta am citit Opal (Lux #3) de Jennifer L. Armentrout. Aşa că nu prea am un gen anume sau o carte anume de sărbători. 2. Afară este viscol iar tu ai rămas blocat/ă în casă din cauza nămeților. Ce personaj ai prefera să iți țină companie? Cum am tot citit din seria Obsidian de Jennifer L. Armentrout, aş alege-o pe Katy, pentru că am putea să discutăm despre cărţi până ar trece viscolul. 3. Participi la o bătaie cu bulgări. Pe care personaj cu inima înghețată l-ai lovi primul? L-aş alege pe Dorian Gray din Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, pentru că poate povestea lui ar fi fost altfel dacă ar fi avut alte influenţe. 4. Cu ce familie ficțională ți-ai petrece sărbătorile?...

Am lipsit, dar am citit. Şi m-am tot gândit. O să scriu postarea asta, acum, pentru că nu vreau să încep 2015 cu negativism. Despre ce vreau să vorbesc în postarea asta s-a vorbit probabil de prea multe ori, însă trebuie să abordez şi eu subiectul pentru că jur nu pot să dorm noaptea. Marea mea problemă de azi este în legătură cu seriile/trilogiile care sunt începute dar lăsate baltă pe evidentul motiv că nu atrag publicul. Nu fac parte din lumea publishingului, şi nu prea înţeleg ce anume vor editurile atunci când se aşteaptă ca o carte să prindă la public, însă deviza mea este şi probabil va fi mult timp de acum înainte: termină ce ai început. Fiind o ţară liberă şi care poate face import şi export şi care nu e supusă cenzurii, cred că influenţează cât de cât publishingul din ţara noatră, pentru că acum dacă vezi o carte să spunem pe GoodReads sau la unul din booktuberi străini, mergi repede pe Amazon sau BookDepository şi îţi cumperi frumuşel cartea, care la noi în ţară...

Am observat că bate vântul pe aici. Ştiu că toată lumea e ocupată, vin sărbătorile. Ceea ce e minunat. Cum şi eu sunt destul de prinsă cu testele de ultim minut, voi posta probabil o recenzie pe miercuri sau joi. Acum însă vreau să vă arăt un citat dintr-o carte pe care am început-o. Aş fi  vrut să postez în cadrul rubricii Înainte de culcare, dar mi-am dat seama că nu o sa am timp de asta, aşa că acum o să vă las doar un citat. Cartea se numeşte Frenezia şi ştiu că există păreri mixte în legătură cu ea. Sunt la pagina 50 şi nu pot să spun că am o părere despre ea. Francesca Lia Block, autoarea, abordează într-adevăr tema vârcolacilor într-un mod inedit. “Nici măcar nu bănuiam cât de îndrăgostită eram de Corey. Era mai mult sentimentul pe care-l ai în legătură cu ochii sau mâinile tale. Pur şi simplu nu-ţi imaginezi ceva diferit.” (Frenezie de Francesca Lia Block, pagina 31, editura LEDA, 2012)

Acţiunea cărţii se petrece în Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevărat Rău. Invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bântuit de diavol, nobilul decăzut Arthur de Seragens se trezeşte prins într-o îngrozitoare plasa a nebuniei, trădării şi crimei. În vreme ce oaspeţii mor în jurul lui unul după altul într-un mod misterios, seceraţi de un duşman inuman, Arthur întrezăreşte cu groază cum laţul se strânge în jurul singurei persoane de care i-a păsat vreodată, superbă Adrianna de Valois, tânăra fiică a întunecatului şi temutului şef al Poliţiei. Panicat şi confuz, Arthur se vede astfel nevoit să încheie o alianţă fragilă şi controversata cu cei mai puternici dintre supravieţuitori, care au început deja o anchetă în întuneric, împreună dar suspectându-se unii pe alţii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilărie al lui Arthur, versat în intrigile de salon, logician şi vânător iscusit; baronul german Von Walter Călătorul, ale cărui peregrinari prin locu...

M-am întors la rubrica asta pentru că îmi place să împărtăşesc cu voi ce citesc şi sub forma citatelor. M-am apucat ieri de …şi la sfârşit a mai rămas coşmarul de Oliviu Crâznic şi am rămas plăcut surprinsă. Sincer, stilul autorului mă duce cu gândul la stilul clasicilor, dar despre asta o să discut mai mult în recenzia ce o să apară pe blog după ce termin cartea. După cum aţi observat am început să postez din nou recenzii, poate că nu sunt cele mai bune, însă decât să stau şi să mă plâng că nu-mi ies, mai bine mă apuc de treabă şi rezolv problema pe parcurs. Întorcându-mă la motivul iniţial, mai jos aveţi un citat care sper să vă stârnească entuziasmul pentru această carte,  aşa cum s-a întâmplat şi în cazul meu. “Dar omul e învăţat să tragă concluzii din informaţiile pe care le are, în vreme ce adevărul se află, de cele mai multe ori, în informaţiile care lipsesc…” ( …şi la sfârşit a mai rămas coşmarul de Oliviu Crâznic, pagina 21, editura Vremea, 2010) ...

Într-un viitor îndepărtat, în Oraşul Religiilor Dispărute, singura speranţă de a evada din derizoriul cotidian este elegantul Magazin de sinucideri al familiei Tuvache. Aici se găsesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care să facă cinste sinucigaşului – peşti otrăvitori, decoruri şi costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sărutul morţii. Toţi membrii familiei - care poartă numele unor sinucigaşi celebri - împărtaşesc părerea că viaţa e o mare deziluzie şi că trebuie curmată cât mai repede. Toţi, în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde să se transforme într-un coltişor vesel şi luminos. Iar comerţul cu lipsa de speranţă pare să se ducă de râpă... Magazinul de sinucideri de Jean Teulé (editura ALL , 2011) Am auzit multe despre cărticica asta înainte să  o cumpăr, ştiam că este o lectură destul de amuzantă şi ciudată, în acelaşi timp. Nu pot să contrazic ast...

Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-am avut vreodată în familia noastră. Va fi ca un far călăuzitor pentru noi toţi. TAMSIN GREENE face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiţie. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat. Acum, când are şaptesprezece ani, îşi petrece cea mai mare parte din timp la şcoala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanţelor de vară, este obligată să revină acasă şi să lucreze la librăria magică a familiei sale. Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie şi o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viaţa ei, Tamsin se simte privită cu respect şi admiraţie, şi, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros şi vechi pe care familia ...

Am să mă întorc la două rubrici cam uitate, dar la care sper să revin în forţă. Şi anume Primele 100 de cuvinte şi Înainte de culcare.  Prima rubrică fiind iniţiată de Rosia , iar a doua de BuburuzaBia , ale căror bloguri vă recomand să le vizitaţi printr-un click pe numele lor. Cărticica pe care vreau să v-o prezint în această seară este Magazinul de sinucideri de Jean Teulé. Nu ştiam absolut nimic de această carte, dar chiar m-a surprins. Însă să vă las mai întâi cele 100 de cuvinte după care câteva rânduri despre ce cred până acum. “E un magazin mic, unde nicio rază vreodată nu a zâmbit. Are o singură fereastră, în stânga intrării, şi aceea ascunsă de conuri de hârtie şi de stive de cutii din carton. O tăbliţă de ardezie stă atârnată de închizătoare. Spânzurate de tavan, câteva neone luminează o doamnă în vârstă, care se apropie de un bebeluş aflat într-un landou gri. -           A, uite că zâmbeşte! O altă femeie, mai ...