RECENZIE: Legend, Prodigy, Champion (Legend #1, #2, #3) de Marie Lu







From different worlds, June and Day have no reason to cross paths...

Until June's brother is murdered, and Day becomes the prime suspect.

In a shocking turn of events, the two uncover what has really brought them together, and the sinister lengths to which their country will go to keep its secrets.


Legenda / Legend (Booklet Fiction, 2016 / Okian / Books Express)








O altă trilogie începută în martie, însă terminată în august, vara seriilor şi trilogiilor populare.
Încă de când am început să citesc Young Adult, acum 7 ani aproximativ, ştiu că după Divergent încercam să găsesc cât mai multe distopii. Vă avertizez că, deşi multă lume a renunţat la gen, distopiile rămân preferatele mele. Nici Hunger Games nu a venit foarte repede după Divergent, iar Legend a venit şi mai târziu, cam în jurul datei în care se publica în România, eu mă apucam să o citesc în engleză, pentru că primisem carte cadou de la Claudia, de Crăciun.
Legend ne introduce cu paşi repezi în Republică, un stat aflat în război cu Coloniile de ceva timp, condusă de Elector Primo. Trilogia are două perspective, atât perspectiva lui Day – legenda Republici, în cartierele sărace, cât şi a lui June – fata fenomen a Republici, în cartierele bogate.
Legend se bazează foarte mult pe aceste două personaje, având perspective alternante la persoana I, pe lângă care avem o acţiune constantă şi suspans cât cuprinde.
De la bun început cele două personaje sunt în opoziţie, nu doar datorită traiului pe care îl duce fiecare, dar şi datorită principiilor după care trăiesc, în mare parte conturate în urma informaţiilor pe care le primesc, dar şi a experienţelor foarte diferite între cartierele sărace şi cele bogate.
Evenimentul de la care porneşte toată acţiunea şi respectiv motivul care îi aduce pe June şi Day împreună este moartea lui Metias, fratele lui June – care iniţial credeam că o să trăiască şi care deşi a fost în carte mai puţin de 20 de pagini, i-am simţit lipsa de a lungul trilogiei.
Idea de bază în Legend este diferenţa principiilor după care trăiesc personajele care le pun în acea opoziţie menţionată mai sus, la care se adaugă suspiciunea lui June cum că Day ar fi fost cel care i-a omorât fratele. În acelaşi timp, însă se conturează şi asemănări între cele două personaje, datorită modului în care reacţionează când vine vorba de familia lor sau cei dragi, în momentele limită.
Astfel decizia lui June de a face dreptate în cazul fratelui său, aduce cu ea anumite repercusiuni, care se vor vedea mult mai des şi clar în următoarele volume, atât în ceea ce o priveşte pe ea direct, cât şi pe Day şi relaţia lor.
 Accentul este pus în acelaşi timp pe acţiunea aceea non stop, dar şi pe momentele de şoc care datorită ritmului acţiunii vă vor face să citiţi de două ori paragraful. Totul se întâmplă foarte rapid şi trebuie să recunosc că autoarea nu se teme să ia decizii care de care mai şocante, în ceea ce priveşte cele două personaje.
Există momente şocante, care au un impac foarte mare, deşi dacă mă gândesc în alte distopii sau cărţi în general acest lucru nu se întâmplă. De la trădare la mortea anumitor personaje, totul alternează atât de bine cu acţiunea şi politica – pe care deşi nu se pune foarte tare accentul în Legend, prezintă un punct de interes în volumele viitoare.
Există romance, care este foarte insta-love, la modul personajele au sentimente după nici 20 de pagini de când s-au întâlnit, dar ştiţi ce? Modul în care autoarea scrie romance-ul pe mine m-a făcut să nu-mi pese de insta-love. Deloc.
Nu există chiar foarte multă informaţie în legătură cu Republica şi Coloniile şi de ce anume s-a ajuns în felul acesta, dar există suficientă informaţie, în ceea ce priveşte modalitatea de guvernare a Republicii, cât să vă facă curioşi să continuaţi.
În Prodigy, avem aceea expansiune, tipică volumul doi. Se introduc în scenă atât rebelii din Republică, cât şi Coloniile, mai exact cum funcţionează acestea. Plotul este destul de direct pentru o mare parte din carte, personajele încercând să descopere în cine ar trebui să aibă încredere din toţi jucători politici, atât din Republică, cât şi din Colonii.
Sunt introduse un set de personaje secundare, unele cu un impact mai mare asupra plotului principal, decât altele. Prin introducerea acestor personaje se crează şi un fel de triunghi amoros, pe care eu una nu-l iau în considerare, însemnând un anumit personaj are sentimente pentru Day, iar un altul are sentimente pentru June. Pe unul din ele, care avea o importanţă mai mare, am reuşit să-l înţeleg şi agreez, în timp ce pe celălalt l-am agreeat abia în cartea a treia. Ideea este că nu se pune foarte mare accent pe el, având în vedere că nu există acele momente de gelozie din care rezultă anumite acţiuni proaste, însă prin ele se temperează, într-un mod ciudat ştiu, insta-love-ul, făcându-i pe Day şi June să se gândească la relaţia lor şi la statusurile lor opuse în Republică.
Prodigy face ceva ce multe distopii nu fac, nu luptă contra guvernului per se. Ne arată reacţia lumii la evenimentele din Republică şi cum intervin acele ţări în ceea ce vrea sau nu Republica să facă. Există acel plot politic, care exprimă ideea de cum se pot rezolva lucrurile pentru a fi în termeni buni cu toată lumea, nu neapărat prin luptă corp la corp sau prin uciderea în masă.

Prodigy demonstrează cum o singură persoană poate influenţa masa, în aşa fel încât să existe rezolvare cu cât mai puţine victime.
Alternarea de pespective, în special în Prodigy, crează acel suspans  în ceea ce priveşte deciziile personajelor, având în vedere că Day şi June au o cantitate de informaţie diferită, unul ştiind o parte din ceea ce se doreşte implementat de guvern, iar celălalt cunoscând o parte din planurile rebelilor, care suferă schimbări pe parcurs.
Ceea ce este de apreciat cu toată lipsa de comunicare, din cauza lipsei de momente în care June şi Day să poată vorbi despre ce se întâmplă, se accentuează încrederea pe care o au unul în celălalt.
Finalul volumui doi este dureros, aşa că vă recomand să aveţi la voi al treilea volum.
În volumul final al trilogiei unde pentru început lucrurile par a se fi liniştit după acţiunea din primele două volume, având în vedere că ne aruncă opt luni în viitor. Însă lucrurile nu sunt nicidoată aşa cum par şi o nouă conspiraţie împotriva Republicii, riscă să lase naţiunea cu graniţele închise, chinuindu-se să supravieţuiască.
În ceea ce priveşte plotul din Champion, accentul este din nou pus pe plotul politic şi din nou se caută o rezolvare care să ajute Republica să se dezvolte şi să se integreze în economia mondială, încercând să comunice cu celelalte ţări şi să-şi lase graniţele deschise, în urma evenimentelor din Prodigy.
În Champion se accentuează arcul prin care au trecut cele două personaje, fiecare fiind conştient de statutul său, însă în acelaşi timp fiind în locuri destul de diferite. Pentru că asta este ceea ce face trilogia asta atât de bună, faptul că deşi personajele sunt diferite, se găsesc mereu puncte comune în ceea ce priveşte principiile lor. Asta demonstrează şi cât de mult s-au dezvoltat pe parcursul celor trei cărţi.
Cu toate că nu toate evenimentele din Prodigy au fost de bucurie pentru cele două personaje, nu există o tensiune prostească între cei doi şi chiar se susţin, cum acum fiecare a învăţat să aibă încredere în ceea ce poate celălalt. Ştiu că se pot baza unul pe celălalt şi chiar dacă fiecare are ceva de pierdut, încearcă să vădă şi punctul celuilalt de vedere.
În Champion se vede foarte clar cum s-a dezvoltat relaţia dintre Day şi June pe parcursul celor trei cărţi. Aş spune că în final June a fost cel mai puternic personaj pe care l-am citit, în ultima perioadă ţinând cont de cele întâmplate în trilogie.
Epilogul este cel mai frumos lucru pe care l-am citit. Ador epilogurile lungi şi care reiau evenimentele după o periodă de timp, îţi arată exact ce s-a întâmplat cu personajele, împacă acea dorinţă de a ştii exact ce s-a întâmplat cu ele. Epilogul din Champion va fi probabil pentru o bună perioadă de timp unul dintre cele mai bune epiloguri pe care le-am citit.
Stilul de scriere al autoarei este fenomenal, modul în care sunt descrise momentele de şoc şi modul în care reuşeşte să aducă la viaţă personaje care sunt vii doar în amintirile lui Day şi June, o trec pe lista autoarelor mele preferate.

Recomand şi nuvela Life before Legend, care are două mici povestioare din perspectiva lui Day şi June, înainte de evenimentele din Legend.
Recomand trilogia Legend, pentru o distopie plină de acţiune, cu personaje puternice şi un epilog minunat. 

Comentarii

rosia_lady a spus…
Suna interesant cartea, insa eu m-am cam saturat de genul distopic. Aceasta serie este mai originala? Sau are cam aceiasi premisa ca Hunger Games si Divergent. Mie mi-a placut Hunger Games, insa am urat al doilea volum din Divergent. Pentru mine primul volum din Divergent ramane un stand-alone. Al doilea volum mi-a taiat elanul :D.
Denisa C a spus…
Eu sunt putin partinitoare genului. Sunt putine distopii care ma dezamagesc, pentru ca mereu mi se par interesante. Nu are aceeasi premisa ca Hunger Games, si reuseste sa se abata de la rezolvarea problemei tipic distopic, adica sa dam jos guvernul si sa preia altcineva. Parerea mea este ca personajele, desi exista putin insta-love in primul volum, si actiunea sunt foarte bune. Trebuie sa spun ca Divergent este una din favoritele mele, in ceea ce priveste genul si ca trilogie, sunt foarte biased cand vine vorba de ea.
Acum nu stiu cat te-am ajutat sau indus in eroare, eu zic ca putina distopie din cand in cand functioneaza foarte bine. :D

Postări populare de pe acest blog

RECENZIE: Luminile Nordului, Pumnalul Tăinuit, Ocheanul de Ambră (Materiile Întunecate #1, #2, #3) de Philip Pullman

RECENZIE: Oraşul Oaselor (Instrumente Mortale #1) de Cassandra Clare

#TheReadingQuest TBR