joi, 23 mai 2013

RECENZIE: Sacrificiul Final (Academia Vampirilor #6) de Richelle Mead


Şi acum cu tristeţe spun că această recenzie, va încheia ciclul celor din seria “Academia Vampirilor”, serie de care îmi va fi foarte dor.



Rezumat:“Ultimul episod cutremurător de la Academia Sf. Vladimir. Zarurile au fost aruncate.
Crimă. Dragoste. Gelozie. Şi sacrificiu final.
Regina a murit şi lumea Moroilor nu va mai fi niciodată la fel. Pe Rose, victima unei înscenări, o aşteaptă o execuţie nedreaptă - se pare că nici chiar Dimitri nu o va mai putea salva acum… Iar Lissa este implicată într-o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru tronul regal.
Fetele se văd nevoite să se bazeze pe duşmani şi să-i pună sub semnul întrebării pe cei în care aveau încredere…
Dar dacă singura soluţie ar fi de fapt să jertfească ceea ce este mai important pentru ele?
Să se sacrifice una pe alta?”








De ce este aşa special acest ultim volum din seria “Academia Vampirilor”. Ar fi atât de multe motive. Acest volum este unul dintre favoritele mele.Deci s-ar putea să fie o listă lungă:

1.      Dimitri s-a întors şi acum pe bune.
2.      Rose se alege cu un adevărat triunghi amoros.
3.      Lissa se dezvoltă din ce în ce mai mult.
4.      Adrian şi Christian mai amuzanţi ca niciodată.
5.      Vechiile cunoştinţe se întorc.
6.      Dimitri&Rose&Adrian.

Şase motive pentru cel de-al şaselea şi ultim volum din geniala serie “Academia Vampirilor” scrisă de Richelle Mead. Oficial sunt un fan înfocat al seriilor ei.Această recenzie s-ar putea să fie foarte lungă, deoarce fiind ultimul volum ,cred că o să vorbesc nonstop despre el şi câte s-au mai petrecut în acest volum. Deci să începem.

Acţiunea are loc la Curte, unde în urma ultimelor evenimente din volumul cinci, Rose ajunge în spatele gratiilor.

Rose devine destul de sceptică în privinţa libertăţii ei, mai ales că delictul pe care se presupune că l-a comis, este destul de major. Însă prieteni ei nu renunţă la speranţă.

Captiva Rose, reuşeşte să-şi umple timpul gândindu-se la posibilele situaţii în care ar putea intra. Însă nu se aştepta ca atunci când Curtea este practic bombardată, acest lucru să fie planul prietenilor ei.

“Cea mai apropiată de idea de armă era cartea de la Abe,care nu era bună de nimic.Dac-ar fi fost durul care se pretindea ,atunci chiar mi-ar fi strecurat înăuntru o pilă.Sau măcar mi-ar fi adus ceva mai mare, ca de exemplu ‘Război şi pace’.”

Evadarea ei duce astfel la despărţirea drumurilor din nou. Ea fiind nevoită să fugă cu Dimitri şi să stea ascunsă până ce prieteni ei îi vor demonstra nevinovăţia. Deşi în ultimele câteva pagini din volumul cinci Dimitri ne arată că de fapt nu era chiar aşa indiferent, această mică escapadă nu pare să schimbe nimic, între el şi Rose.

Nesigură pe ceea ce Dimitri poate să simtă, Rose este însă destul de sigură pe sentimentele lui Adrian, care reuşeşte să rămână calm, chiar şi ştiind că Rose pleacă cu Dimitri.

Şi astfel ,tringhiul amoros, ia proporţii.

“Adrian m-a săgetat cu o privire piezişă.
-Mda, sigur,păi se presupune că sunt nebun ,nu?
O sclipire de afecţiune i-a luminat atunci ochii.
-Şi să ştii că nu sunt multe lucrurile pe care nu le-aş face pentru tine,a adăugat.Cu cât mai tîmpite ,cu atât mai bine.”

Ca şi în volumul patru, când Rose a fost plecă în Siberia, a reuşit să rămână în legătură cu tot ce se petrecea cu Lissa.

Şi din nou are loc evoluţia Lissei, chiar în faţa ochiilor noştri. Reşeşte să rămână calmă şi să facă tot posibilul pentru a-ş proteja prietena. Chiar dacă la început nu se observă acest lucru, am apreciat tăria de caracter a Lissei şi ei bine distanţa considerabilă dintre ea şi Dimitri.  Totuşi cum am spus acest lucru se observă mai târziu în carte.

Adrian şi Christian au avut ca în fiecare volum un schimb de replici pur şi simplu genial, amândoi sarcastici şi misterioşi. Deşi mi s-a părut că, Christian a început să dispară din ce în ce mai mult în fiecare volum, Adrian a ieşit mereu în evidenţă. Însă l-am apreciat pe Christian datorită suportului său necondiţionat faţă de Lissa.

“Christian şi-a rotit privirea prin magazin,părând să nu fie tocmai încântat de faptul că era înconjurat de rochii.
-Aţi ieşit la cumpărături?a întrebat,mutându-şi privirea de la Lissa la Adrian şi înapoi.O mică distracţie ,ca între fete?
-Hei, tu ai avea de câştigat dintr-o primenire a garderobei,a ripostat Adrian.În plus, cred că ţi-ar sta grozav într-o bluza cu spatele gol.”

Întorcându-ne la Rose şi Dimitri, aceştia se întâlnesc cu un personaj foarte drag mie în volumul patru şi anume : Sydney Sage.

Mi-a plăcut enorm personajul ei, m-am putut identinfica cu cineva care era om şi care nu avea abilităţi speciale.Şi a fost un personaj puternic, mergând fără frică printre moroi şi dhampiri.

“Maşina lui Sydney era o Honda CV-R nou-nouţă,cu un număr de înmatriculare din Louisiana şi un abţibild al unei firme de închirieri.
-Ce mama naibii?m-am mirat.Evadarea asta cutezătoare este cumva sponsorizată de Honda?

Sydney nu este însă singurul personaj, care apare din nou ,avem parte de asemenea de Victor Daskhov şi fratele său şi profesoara Sonya Karp.

Sonya a fost un personaj minunat, spun asta mai mult deoarece cred că şi ea era team Dimitri.:). Însă  a fost frumos să văd cum Rose are parte într-un fel de o figură matură, care cred că a ajutat-o în viaţa ei amoroasă mai mult decât propria mamă.

“Chipul frumos al Sonyei s-a adumbrit de amărăciune.
-Viaţa ,din nefericire, nu pare să ţină seama de ce vrem noi.”

Rose rămâne indecisă, însă lucrurile par să se schimbe cu înaintarea în această călătorie şi cum Rose nu poate rămâne locului, când vine vorba de prietenii ei, decide să pornească la luptă pe o altă cale. Reuşeşte astfel să găsească indicii în modul propriu, ajugând din ce în ce mai aproape de adevăr.

La Curte situţia devine din ce în ce mai tensionată, deoarece Lissa reuşeşte să-şi ia în mâini propria viaţă, chiar dacă la început, credea doar că îşi ajută prietena, află multe lucruri şi despre familia ei.

Situaţia cu Dimitri pare să se schimbe treptat, deoarece ca şi Adrian, acesta este vulnerabil în faţa Rosei. Şi într-un final grandios, am parte de Dimitri pe care îl iubesc încă din volumul întâi.

“-Eu m-am gândit la răni şi la supravieţuire.Hainele noi sunt un lux, nu o necesitate.
-Chiar şi dusterul tău?am întrebat,şireată.
[…]
-Nu-ţi face probleme, tovarăşe, l-am persiflat.Mai au destul acolo de unde ţi-ai cumpărat-o.
A aşternut păturile pe jos şi s-a lungit pe ele.Avea o înfăţişare atât de necăjită,încât mi se părea comică.Descinderi,gloanţe ,criminali…nicio problemă.Lipsa unui duster.Criză în toată legea.”

Spre final lucrurile încep să se clarifice, dar să se şi încurce. Situaţia Rosei devine mai clară şi astfel se ajunge la idea că nu ea este cea care a comis delictul, însă pe plan sentimental totul se încurcă. Având de ales între Dimitri şi Adrian. Deşi este sigură de alegerea ei, Rose nu se poate gândi decât la faptul  că până la urmă va frânge inima unuia dintre ei.

Ca de obicei, Richelle Mead, m-a ameţit şi am căzut în plasă. Nu am avut nici cea mai vagă idee cine este adevăratul făptaş. Totul s-a derulat în mintea mea fix când Rose a spus numele făptaşului, şi apoi a continuat cu o mulţime de negaţii ,mai mult din partea mea.

Adică mi se părea imposibil. Şi ca de fiecare dată Rose a noastră reuşeşte imposibilul.

“Dragostea şi loialitatea sunt mai puternice decât legăturile de sânge.”

Deci, Richelle Mead, eşti un geniu. Seria asta este una dintre seriile mele favorite.

Deşi îmi pare rău că s-a terminat, îmi pare şi mai bine că am avut ocazia să citesc această serie. 
Chiar merită toate laudele care i se aduc.


La revedere personaje dragi. Dimitri, în special .:)


5 comentarii:

furelise spunea...

Imaginează-ți! Eu m-am spoilerit ca fraiera, și știam cine era criminalul Tatianei. Shit. Mă bucur totuși că tu ai aflat la timpul potrivit :) Și mie mi-a plăcut de Sydney, însă trebuie să te contrazic. Nu era neînfricată, chiar din contră, însă a reușit să-și mascheze teama, de aceea o plac atât de mult :D Cât despre Dimitri și Rose.. Nici măcar nu am cuvinte. Mi s-a rupt sufletul pentru Adiță, dar nu se putea altfel, sub nici o formă :) Recenzie imensă, dar frumoasă :) Te înțeleg, și eu am vorbit non stop despre carte după ce am terminat-o :)

Denise Chris spunea...

Mie mi-a plăcut să o consider neînfricată, adică eu cred că aş fi fugit rupând pământul cu atâţia vampiri prin preajmă.Şi împreună cu Rose a fost genială :X.
Eu m-am spoilerit când a fost vorba de Dimitri, dar a avut acelaşi impact asupra mea.Cât despre ucigaşul Tatianei, Doamne asta de unde a mai picat.Am citit de cinci ori, până am fost sigură că citisem corect.
M-am speriat puţin de Adrian , dar l-am înţeles.Totuşi team Dimitri :).

Anonim spunea...

Eu sunt doar la inceputul volumului 4 , dar din cate am auzit nu sunt sigura ca mai vreau sa citesc. Adica ador aceasta serie dar nu vreau sa am parte de acea dezamagire. :( ;(

Andreea Maria spunea...

Cred ca a fost una din seriile mele preferate. Am terminat volumele pe nerăsuflate. La sfarsit am fost usor suparata pentru Adi, dar mi-am revenit repede cand i-am revazut pe Rose si Dimitrie impreuna. As reciti cartea incontiuu. Buna recenzie. :) Puteam sa bag mana in foc ca vinovatul era oricine altcineva.

Denisa Maria spunea...

Dar cine este vinovat eu tot nu pot sa fac rost de volmul 6 si nu stiu cine este fatasil im spuneti si mie varog