RECENZIE: Jurământ de sânge (Academia Vampirilor #4) de Richelle Mead


Am revenit cu recenziile la seria “Academia Vampirilor”.

Nu vreau ca această recenzie să pară lipsită de sens, cine nu a citit primele trei volume, în special volumul trei va avea o surpriză, voi încerca să nu dau spoilere, însă nu ştiu cum mă voi descurca :).


Rezumat : PÂNĂ UNDE VA MERGE ROSE CA SĂ-ŞI ŢINĂ JURĂMÂNTUL?
Atacul recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria şcolii, sacrificând vieţi de elevi moroi, profesori şi gardieni. şi, mai mult, strigoii au luat cu ei un număr de victime… printre care şi pe Dimitri.
Acesta ar prefera să moară decât să devină unul dintre ei, iar acum Rose trebuie să o părăsească pe cea mai bună prietenă a sa, Lissa — cea pe care a jurat să o protejeze cu orice preţ —, şi să îşi ţină promisiunea făcută faţă de Dimitri cu multă vreme în urmă. Dar acum, când totul este în joc, cum poate ea distruge persoana pe care o iubeşte cel mai mult?”







De ce este special al patrulea volum din seria “Academia Vampirilor”.Am câteva motive, interesante:
1.      Dezvoltarea personajelor
2.      Rose & Dimitri
3.      Un nou personaj interesant :Sydney Sage

Acţiune  din acest volum nu mai are loc la Academia Sfântul Vladimir, nu mai are loc nici măcar pe continentul american.Ne mutăm pe pământ rusesc, unde Rose a plecat în căutarea lui Dimitri.

“Dacă n-avea ochii deschişi ,n-ai mai cunoaşte diferenţa dintre vis şi trezire .”

Şi aici avem parte de o mulţime de aventuri, deşi Rose nu mai este la Academie, avem totuşi legătura care ne permite ,să vede ce se întâmplă şi acolo.

În Rusia,lucrurile nu sunt deloc roz.Rose ,ucide orice strigoi îi iese în cale în căutarea lui Dimitri şi cum Rose a noastră nu prea curăţă mizeria lăsată, un nou personaj apare în scenă: 
Sydney Sage, o Alchimistă.(termeni noi, da ,da! )

“Tot îmi sună ca şi cum aş fi o pacoste pentru tine.De ce nu-mi spui pur şi simplu unde e, şi pe ei să-i trimiţi la naiba?
-E clar că nu-i cunoşti pe cei pentru care lucrez.
-Nici n-am nevoie.Niciodată nu iau în seamă autorităţile.Nu e deloc greu ,după ce te obişnuieşti.”


Rose se dezvoltă mult ca persoană ,dar şi ca gardian, lucrurile învăţate de la Dimitri fiind puse în practică de fiecare dată.Cu ajutorul lui Sydney însă, Rose găseşte familia lui Dimitri.

Se simte bine printre femeile din familia Belikov, încât la un moment dat se răzgândeşte în legătură cu misiunea ei.Însă cea care o pune pe gânduri este bunica lui Dimitri, Eva, care mi s-a părut o femeie destul de amuzantă, aş fi vrut să vorbească mai mult cu Rose, să-i povestească de Dimitri, dar a trebuit să mă mulţumesc cu puţin.

Cum am spus şi mai sus, chiar dacă Rose e în Rusia, încă putem să fim la curent cu ce se întâmplă în Academie ,prin intermediul Lissei, dar şi prin intermediul lui Adrian, care în lipsa lui Dimitri, chiar mi-a ajuns la inimă.Felul lui de a fi şi modul în care vorbeşte cu Rose, m-a făcut să înclin balanţa pentru el,dar nu pentru prea mult timp.

“Izbucni în râs.
‘Alchimiştii ies la iveală doar atunci când apar necazuri,iar tu aduci necazuri oriunde umbli.Ai grijă, totuşi .Sunt fanatici religioşi.’
‘Mi se pare un calificativ cam extrem’,m-am împotrivit.Nu mi se părea că ar fi ceva rău în credinţa lui Sydney.
‘Doar să nu te laşi convertită de ei,îmi zise făcându-mi cu ochiul.Îmi placi aşa păcătoasă cum eşti.”

Lissa are parte de o schimbare de caracter.După plecarea lui Rose, se simte vinovată, însă pe parcus ,un nou personaj îi schimbă starea puţin câte puţin (şi aici este un mic truc :D) Avery Lazar.

Mi-a plăcut de Lissa când a început să se distanţeze de tristeţe şi să îşi trăiască viaţa, dar nu-l răneşti pe Ozera, până aici!

Avem  şi la Academie un personaj care iese puţin din umbră Jill Mastrano,un mic moroi pregătit să lupte pentru cei din neamul ei.


De asemenea la Academie Christian şi Adrian, par să înceapă să se suporte reciproc din ce în ce mai mult, chiar şi cu glumele lor, mi s-au părut adorabili.

“-Şi ,adăugă el,eu pot să-i vizitez pe alţii în visele lor.
Christian ridică un braţ.
-Stop.Simt  că va urma un comentariu despre cum te visează deja toate femeile.Ştii,abia am mâncat.
-N-aveam de gând să ajung la aşa ceva,replică Adrian,deşi părea să regrete că nu se gândise el primul la gluma aceea.”

Dar revenind în Rusia, Rose face o mică schimbare de planuri şi se întoarce la misiunea iniţială .Poate că lecţiile lui Dimitri au ajutat-o împotriva celorlalţi, dar împotriva lui Dimitri par inutile.

“O mai zisesem şi altădată,şi vorbisem serios: fie viu ,fie mort viu,iubirea vieţii mele era un tip redutabil.”

Dimitri din această carte este schimbat şi rece .Totuşi mi-a plăcut că a fost mai apropiat de Rose, deşi era din cu totul alt motiv.Modul lui de a gândi este total diferit ,faţă de celelalte volume, iar asta a fost un plus pentru autoare, modul în care a evidenţiat schimbarea dintre vechiul Dimitri şi cel din acest volum.

Rose devine prizoniera lui Dimitri, însă nu pentru prea mult timp, deoarece Rose a noastră este o învingătoare şi reuşeşte să scape din închisoarea lui.Dar nu fără luptă.

“’Ok, Doamne’ ,mi-am zis în gând.’Scoate-mă de-aici şi o să încetez cu toate codelile mele legate de mersul la biserică.M-ai ajutat să scap astă-seară de o haită de strigoi.Adică ,să-l prind pe ăla între uşi a fost o chestie care n-ar fi trebuit să-mi iasă,aşa că e clar că Tu ai fost la comandă.Fă să ies de aici ,si-o să..nu ştiu.Să donez toti banii de la Adrian în folosul săracilor.Să mă botez.Să intru la mânăstire.Adică ,nu.Asta ultima, nu se pune’”

Am plâns la volumul trei?Da, la naiba! Cât pe ce să fac infarct la finalul volumului patru?Nici nu se pune problema.Mulţumesc Richelle Mead .:)

Finalul a fost “fericit” în termenii lui Richelle Mead, şi ca de fiecare dată sunt un detectiv groaznic, nu mi-am dat seama de nimic, până nu s-a întâmplat.Cred că eram prea prinsă de Rose şi Dimitri.


Dar cum a dovedit şi înainte Rose ,pune moroii pe primul loc şi în felul ei ciudat şi rebel, a reuşit să salveze din nou situaţia,ajutând-o pe Lissa, care însă de data asta a participat mai mult la acţiune (cum spuneam dezvoltarea personajelor).

Un volum superb.O să ridic seria asta în slăvii ,dar merită fiecare laudă.


Comentarii

meduza a spus…
Si mie mi-a placut mult volumul, desi m-a enervat rau Rose cand un anume plan era prea mult pentru creierasul ei :D Team Dimitriii totusi, pana la final. Plus ca batalia de pe pod a fost heart breaking :o3 Dar scrisoarea! Scrisoarea!
Lexy a spus…
Eu sunt abea la inceputul volumului! Undeva la drumul cu masina care ii place atat de mult lui Sydney. Am fost extrem de socata la finalul volumului 3, partea mea romantica spera ca vor ramane pana la finalul volumului 6 impreuna. Nu pot sa cred ca acum Dimitri e strigoi. Offf, acum sunt curioasa la maximum si abea astept sa vad cum se desfasoara actiunea. Foarte tari cartile.
Anonim a spus…
Am citit primele trei volume,mi au placut, al treilea volum a fost foarte melancolic mia parut foarte rau atunci cand rose a aflat ca dimitri sa transformat in strigoi...mi as fi dorit ca dimitri sa ramana alaturi de rose :-( imi place enorm de mult cartea pot spune ca e preferata mea;-) abia astept sa citesc si celelalte volume!!! Este o carte bestiala:-*:-);-)
Anonim a spus…
Da,ai mare dreptate! Eu sunt pe la sfarsitul volumului,Si cel puțin mie mi sa părut foart,foarte plictisitoare la inceput!Insa lucrurile Se schimba intr-un mod 'wow' la inceputul partii a doua! Da! Mi s-a parut gretoasa,relatia lui Rose cu Dimitri strigoiul! Si da...Mai ai dreptate intr-o privinta! Chiar am plans la sfarsitul Vol 3! Da...Sunt baiat...
Iulia Negrea a spus…
Nu plang des la carti, dar finalul volumului trei m-a luat prin surprindere.Inceputul primei carti din volumul trei a fost foarte plictisitoare dar actiunea s-a dezvoltat pe cartea a doua, cand Rose a aflat ca Dimitri se transforma in strigoi.

Postări populare de pe acest blog

RECENZIE: Oraşul Oaselor (Instrumente Mortale #1) de Cassandra Clare

RECENZIE: Legend, Prodigy, Champion (Legend #1, #2, #3) de Marie Lu

RECENZIE: Luminile Nordului, Pumnalul Tăinuit, Ocheanul de Ambră (Materiile Întunecate #1, #2, #3) de Philip Pullman