RECENZIE: Jurământ de sânge (Academia Vampirilor #4) de Richelle Mead
Am
revenit cu recenziile la seria “Academia Vampirilor”.
Nu
vreau ca această recenzie să pară lipsită de sens, cine nu a citit primele trei
volume, în special volumul trei va avea o surpriză, voi încerca să nu dau
spoilere, însă nu ştiu cum mă voi descurca :).
Rezumat
: “PÂNĂ UNDE VA
MERGE ROSE CA SĂ-ŞI ŢINĂ JURĂMÂNTUL?
Atacul
recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria şcolii,
sacrificând vieţi de elevi moroi, profesori şi gardieni. şi, mai mult, strigoii
au luat cu ei un număr de victime… printre care şi pe Dimitri.
Acesta ar
prefera să moară decât să devină unul dintre ei, iar acum Rose trebuie să o
părăsească pe cea mai bună prietenă a sa, Lissa — cea pe care a jurat să o
protejeze cu orice preţ —, şi să îşi ţină promisiunea făcută faţă de Dimitri cu
multă vreme în urmă. Dar acum, când totul este în joc, cum poate ea distruge
persoana pe care o iubeşte cel mai mult?”
De
ce este special al patrulea volum din seria “Academia Vampirilor”.Am câteva
motive, interesante:
1. Dezvoltarea
personajelor
2. Rose &
Dimitri
3. Un nou
personaj interesant :Sydney Sage
Acţiune
din acest volum nu mai are loc la Academia
Sfântul Vladimir, nu mai are loc nici măcar pe continentul american.Ne mutăm pe
pământ rusesc, unde Rose a plecat în căutarea lui Dimitri.
“Dacă n-avea
ochii deschişi ,n-ai mai cunoaşte diferenţa dintre vis şi trezire .”
Şi
aici avem parte de o mulţime de aventuri, deşi Rose nu mai este la Academie,
avem totuşi legătura care ne permite ,să vede ce se întâmplă şi acolo.
În
Rusia,lucrurile nu sunt deloc roz.Rose ,ucide orice strigoi îi iese în cale în
căutarea lui Dimitri şi cum Rose a noastră nu prea curăţă mizeria lăsată, un
nou personaj apare în scenă:
Sydney Sage, o Alchimistă.(termeni noi, da ,da! )
“Tot îmi
sună ca şi cum aş fi o pacoste pentru tine.De ce nu-mi spui pur şi simplu unde
e, şi pe ei să-i trimiţi la naiba?
-E clar că
nu-i cunoşti pe cei pentru care lucrez.
-Nici n-am
nevoie.Niciodată nu iau în seamă autorităţile.Nu e deloc greu ,după ce te
obişnuieşti.”
Rose
se dezvoltă mult ca persoană ,dar şi ca gardian, lucrurile învăţate de la Dimitri
fiind puse în practică de fiecare dată.Cu ajutorul lui Sydney însă, Rose
găseşte familia lui Dimitri.
Se
simte bine printre femeile din familia Belikov, încât la un moment dat se
răzgândeşte în legătură cu misiunea ei.Însă cea care o pune pe gânduri este
bunica lui Dimitri, Eva, care mi s-a părut o femeie destul de amuzantă, aş fi
vrut să vorbească mai mult cu Rose, să-i povestească de Dimitri, dar a trebuit
să mă mulţumesc cu puţin.
Cum
am spus şi mai sus, chiar dacă Rose e în Rusia, încă putem să fim la curent cu
ce se întâmplă în Academie ,prin intermediul Lissei, dar şi prin intermediul
lui Adrian, care în lipsa lui Dimitri, chiar mi-a ajuns la inimă.Felul lui de a
fi şi modul în care vorbeşte cu Rose, m-a făcut să înclin balanţa pentru el,dar
nu pentru prea mult timp.
“Izbucni în
râs.
‘Alchimiştii
ies la iveală doar atunci când apar necazuri,iar tu aduci necazuri oriunde
umbli.Ai grijă, totuşi .Sunt fanatici religioşi.’
‘Mi se pare
un calificativ cam extrem’,m-am împotrivit.Nu mi se părea că ar fi ceva rău în
credinţa lui Sydney.
‘Doar să nu
te laşi convertită de ei,îmi zise făcându-mi cu ochiul.Îmi placi aşa păcătoasă
cum eşti.”
Lissa
are parte de o schimbare de caracter.După plecarea lui Rose, se simte vinovată,
însă pe parcus ,un nou personaj îi schimbă starea puţin câte puţin (şi aici
este un mic truc :D) Avery Lazar.
Mi-a
plăcut de Lissa când a început să se distanţeze de tristeţe şi să îşi trăiască
viaţa, dar nu-l răneşti pe Ozera, până aici!
Avem
şi la Academie un personaj care iese
puţin din umbră Jill Mastrano,un mic moroi pregătit să lupte pentru cei din
neamul ei.
De
asemenea la Academie Christian şi Adrian, par să înceapă să se suporte reciproc
din ce în ce mai mult, chiar şi cu glumele lor, mi s-au părut adorabili.
“-Şi ,adăugă
el,eu pot să-i vizitez pe alţii în visele lor.
Christian
ridică un braţ.
-Stop.Simt că va urma un comentariu despre cum te
visează deja toate femeile.Ştii,abia am mâncat.
-N-aveam de
gând să ajung la aşa ceva,replică Adrian,deşi părea să regrete că nu se gândise
el primul la gluma aceea.”
Dar
revenind în Rusia, Rose face o mică schimbare de planuri şi se întoarce la
misiunea iniţială .Poate că lecţiile lui Dimitri au ajutat-o împotriva
celorlalţi, dar împotriva lui Dimitri par inutile.
“O mai
zisesem şi altădată,şi vorbisem serios: fie viu ,fie mort viu,iubirea vieţii
mele era un tip redutabil.”
Dimitri
din această carte este schimbat şi rece .Totuşi mi-a plăcut că a fost mai
apropiat de Rose, deşi era din cu totul alt motiv.Modul lui de a gândi este
total diferit ,faţă de celelalte volume, iar asta a fost un plus pentru
autoare, modul în care a evidenţiat schimbarea dintre vechiul Dimitri şi cel
din acest volum.
Rose devine prizoniera lui Dimitri, însă nu pentru prea mult timp, deoarece Rose a noastră este o învingătoare şi reuşeşte să scape din închisoarea lui.Dar nu fără luptă.
“’Ok,
Doamne’ ,mi-am zis în gând.’Scoate-mă de-aici şi o să încetez cu toate codelile
mele legate de mersul la biserică.M-ai ajutat să scap astă-seară de o haită de
strigoi.Adică ,să-l prind pe ăla între uşi a fost o chestie care n-ar fi
trebuit să-mi iasă,aşa că e clar că Tu ai fost la comandă.Fă să ies de aici
,si-o să..nu ştiu.Să donez toti banii de la Adrian în folosul săracilor.Să mă
botez.Să intru la mânăstire.Adică ,nu.Asta ultima, nu se pune’”
Am
plâns la volumul trei?Da, la naiba! Cât pe ce să fac infarct la finalul
volumului patru?Nici nu se pune problema.Mulţumesc Richelle Mead .:)
Finalul
a fost “fericit” în termenii lui Richelle Mead, şi ca de fiecare dată sunt un detectiv
groaznic, nu mi-am dat seama de nimic, până nu s-a întâmplat.Cred că eram prea
prinsă de Rose şi Dimitri.
Dar
cum a dovedit şi înainte Rose ,pune moroii pe primul loc şi în felul ei ciudat
şi rebel, a reuşit să salveze din nou situaţia,ajutând-o pe Lissa, care însă de
data asta a participat mai mult la acţiune (cum spuneam dezvoltarea
personajelor).
Un
volum superb.O să ridic seria asta în slăvii ,dar merită fiecare laudă.
Comentarii