RECENZIE: Limitele spiritului (Academia Vampirilor #5) de Richelle Mead

I am back .:) Continuăm cu recenziile la seria “Academia Vampirilor”.

Cine nu a citit volumele anterioare, nu ar trebui să citească asta.

Rezumat: “DIMITRI I-A ACORDAT LUI ROSE O ULTIMĂ ŞANSĂ.

DAR ALEGEREA FĂCUTĂ DE EA NU A FOST CEA BUNĂ…

După o lungă şi tulburătoare călătorie până în oraşul natal al lui Dimitri din Siberia, Rose Hathaway s-a întors la Sf. Vladimir – şi la cea mai bună prietenă a ei, Lissa. Sunt în pragul absolvirii, iar fetele de-abia aşteaptă ca viaţa de dincolo de porţile de fier ale Academiei să înceapă. Dar inima lui Rose încă mai tânjeşte după Dimitri, şi ştie prea bine că el pândeşte ascuns undeva, nu departe.

Nu a reuşit să-l ucidă atunci când a avut şansa. Iar acum, cele mai rele temeri ale ei sunt pe cale să se adeverească – Dimitri, strigoiul, o vânează. Numai că de data aceasta nu mai vrea s-o convingă să i se alăture, ci s-o ucidă.”

De ce este aşa special volumul cinci al seriei “Academia Vampirilor”.Ei bine aici, au fost mai multe dezmăgiri, nu în legătură cu povestea, ci cu ceea ce mă aşteptam eu să fie, dar au fost câteva lucruri îmbucurătoare, cum ar fi :

1.      Dimitri se întoarce!

2.      Rose este la fel de Rose, ca întotdeauna.

3.      Adrian devine o parte importantă din viaţa Rosei.

Am devorat volumul acesta la fel ca şi pe celelalte, după volumul patru, trebuia să ştiu dacă Dimitri se va întoarce.

Acţiunea din acest volum are loc în timpul examenelor de absolvire.Eroinele noastre ajungând în sfârşit în pragul absolvirii, din care rezultă plecarea lor de la Academia Sfântul Vladimir.

Rose este aceeaşi persoană puternică, care are de fiecare dată un plan.Un plan desigur nebunesc, însă care are ca scop salvarea lui Dimitri.

Toate acţiunile Rosei, au dus-o în acest punct.Chiar dacă nu va reuşi acum, îşi doreşte să-şi ducă la capăt misiunea într-un fel sau altul, deoarece viaţa ei este în joc.

La Academie toate bune şi frumoase, Rose reuşeşte să treacă cu brio, toate probele dhampirilor, având parte şi de puţin mai multă dragoste familială decât se aşteptase.

“-Ei bine,în sfârâşit ţi-ai câştigat permisul de a ucide.Era şi timpul.”

Lucrurile s-au mai schimbat între timp, deşi planul ei este să-l salveze pe Dimitri, Rose decide să îi dea o şansă şi moroiului sarcastic, Adrian, deoarece îi promisese acest lucru.

Astfel cunoaştem o latură a lui Adrian mai vulnerabilă.Este în continuare acelaşi moroi amuzant şi sarcastic, însă apropierea lui de Rose îl face mai deschis către cititor.Ca orice relaţie, ei au parte de urcuşuri şi coborâşuri, mai ales când Adrian află de planul Rosei.

Gelozia nu pare a fi ceva caracteristic lui Adrian, însă cum am spus acesta se schimbă pentru Rose, devine mai vulnerabil.Astfel chiar şi ştiind de planul ei o susţine în continuare.

“-Normal că nu poţi,a replicat ,ridicându-şi privirea spre cer.Vise,vise,vise.Pătrund în ele;trăiesc în ele.Mă amăgesc cu ele.E de mirare că mai sunt în stare să disting realitatea.

Lissa este puţin dată peste cap datorită lui Christian, care refuză să o ia de la capăt, după toate întâmplările din volumul patru, însă asta nu înseamnă că cei doi nu se pot tachina.

Acest Christian mi-a adus aminte de cel din primul volum, misteriosul Christian de la care nu ştiai la ce să te aştepţi, adăugând o notă sarcastică pe ici pe colo.

“-Hai odată! Nu fi rezervată.

-Dar nu sunt rezervată,a protestat ea, trăgându-i un pumn în piept ,fără să reuşească măcar să-l clintească.

Enervat ,Christian şi-a trecut degetele prin păr.

-Ba eşti rezervată!Te-am văzut bătând în uşă mai tare decât ai dat acum în mine.

-Asta-i o metaforă ridicolă.”

Deşi este de accord cu planul Rosei, Lissei îi lipseşte antrenamentul, însă dă dovadă de curaj şi loialitate, încercând din răsputeri să-şi ajute prietena la fel cum şi ea îi venise în ajutor de atâtea ori.

Căutarea lui Dimitri nici nu putea fi mai uşoară, deoarece de data aceasta Dimitri vrea să fie găsit.Am aşteptat jumătate din carte să-l văd din nou pe Dimitri şi când acest lucru se întâmplă îmi vine să-l iau la palme.Chiar dacă în volumul patru, Dimitri era schimbat şi rece, îi păsa de Rose.

Dar acum după ce Rose, s-a chinuit să găsească o cale prin care să-l salveze, el o îndepărtează.După o luptă bine meritată, între strigoi şi dhampiri, miracolul se produce şi Dimitri îşi recapătă vechea viaţă.

“-Eşti frumoasă când te lupţi,mi-a zis Dimitri.Vocea lui rece a ajuns cât se poate de limpede până la mine,cu toată larma încăperii.Ca un înger răzbunător, sosit să aplice dreptatea divină.

-Foarte nostim, am zis ,mutându-mi ţepuşa în mână.Pentru asta am venit.

-Îngerii se mai şi prăbuşesc ,Rose.”

Şi eu am sperat că-l voi avea înapoi pe Dimitri cel dulce şi cald.Da, visam cu ochii deschişi.

Acest Dimitri se simte vinovat şi nu reuşeşte să o primească pe Rose, din nou în viaţa lui.În schimb o face pe Lissa cea mai bună fiinţă de pe planetă.

“-Să nu crezi că s-a terminat.Eu nu renunţ la tine.

-Eu am renunţat deja la tine,mi-a răspuns ,pe un ton la fel de delicat.Se-ntâmplă ca iubirea să se mai stingă.Aşa a fost cu iubirea mea pentru tine.”

M-a enervat  puţin toată acestă schimbare, Lissa şi Dimitri sunt două persoane pe care nu mi le imaginam stând de vorbă.Pur şi simplu în mintea mea acest lucru era imposibil.

Mi-am petrecut jumătate de carte, ţipând cu fiecare ocazie la Dimitri?Da. Am primit din nou un final neaşteptat?Oh, nici nu se putea mai bine.Richelle Mead, dacă cumva o să am parte de un infarct în timp ce citesc paginile finale din “Academia Vampirilor”, ar fi bine să nu fie o surpriză, pentru nimeni.

“-În ce m-ai băgat ?am şuierat spre el.

-Eu?În ce te-ai băgat tu?Nu se putea doar să te scot de la secţia de poliţie pentru consum de alcool la o vârstă nepermisă, ca majoritatea taţilor?”

Şi desigur a fost acea ultimă frază , de pe ultima pagină, care ar face pe oricine să ţipe.

Un volum grozav.Bună treabă Richelle Mead.