Primele 100 de cuvinte Declaraţia de Gemma Malley + Înainte de culcare #3
A trecut
ceva timp de când nu am mai postat la aceste două rubrici, aşa că profitând de
ocazie le voi combina.
Pentru
început am să vă arată primele o sută de cuvinte din noua carte începută “Declaraţia”
de Gemma Malley, care este o distopie. Îmi pare tare rău că cei de la Rao nu
fac publicitate cărţilor, pentru că dacă nu erau fetele de pe blogul Walking on Letters probabil nu aş fi aflat niciodată de această distopie.
Voi avea
timp să îmi spun şi părerea despre ea, dar mai întâi cele o sută de cuvinte.
Numele meu este Anna.
Numele meu este Anna şi n-ar
trebui să fiu aici. Nici n-ar trebui să exist,
Totuşi, aceasta e realitatea.
Nu e vina mea că mă aflu aici. Nu
eu am vrut să mă nasc. Dar asta nu schimbă cu nimic situaţia. Totuşi, m-au
capturat devreme, ceea ce a fost bine. Oricum, aşa spune doamna Pincent. Ea
conduce Grange Hall. Îi spunem Matroans Casei. Grange Hall este locul unde
trăiesc eu. Unde oamenii ca mine sunt crescuţi pentru a deveni Folositori – “partea
bună într-o situaţie rea”, cum spune doamna Pincent.
Alt nume nu am. …”
Pe lângă “Declaraţia” citesc de asemenea înainte de culcare şi “Grimm’s Fairy Tales” o carte care cuprinde basmele fraţilor Grimm. Unele puţin mai ciudăţele, altele amuzante, altele cu o morală binevenită.
Revenind la “Declaraţia”,
distopia care mi-a atras atenţia. În ultima perioadă majoritatea cărţilor
citite de mine au fost distopii. Stilul scriitoarei este lejer, oferindu-ţi
informaţii despre cum merg lucrurile în 2140, dar şi cum s-a ajuns la acest
lucru. Este prezentat caraterul mândru al oamenilor, dar şi speranţa celor care
nu sunt la fel de privilegiaţii.
Cam asta ar fi pentru moment. Ne cititim mâine. O seară plăcută.
Comentarii