The Fox Made of Stories

Nu am mai postat de mult în rubrica Primelor 100 de cuvinte, după cum bine ştiţi iniţiativa proiectului acesta a fost a Gabrielei de pe Romance of pages. În acest moment citesc două cărţi. Însă am decis să vă arată doar cuvintele dintr-una singura, cine ştie poate voi pune şi de la cealaltă. Până mă hotărăsc eu, aici sunt primele 100 de cuvinte din Chemarea monstrului de Patrick Ness.  „ Monstrul apăru după miezul nopţii. Aşa cum fac monştrii de obicei. Conor era treaz când s-a întâmplat. Avusese un coşmar. Mă rog, nu un coşmar oarecare. Ci acel coşmar. Cel care îl tot bântuie în ultima vreme. Cu bezna şi vântul, şi urletele. Cu mâinile care scăpau din strânsoarea mâinilor lui, indiferent cât de mult se străduia el să nu le dea drumul. Coşmarul care se termină întotdeauna cu... -Pleacă, şopti Conor în întunericul ce invada camera în care dormea, încercând să gonească înapoi coşmarul, să nu-i permită să-l urmeze în lumea reală. Gata, dispari acum. Arun...

Cum ieri am terminat Bestia de Alex Flinn, astăzi m-am apucat de Sabriel de Garth Nix, prima carte din seria Abhorsen . Cartea este foarte interesantă deoarece combină tehnologia modernă cu magia, iar Sabriel este un personaj puternic şi uşor de îndrăgit. Misterul care apare la fiecare pas şi creaturile care pândesc din întuneric şi din lumea de Dincolo fac cartea asta un must read. „ Să fi fost ceva mai mult de cinci kilometri  de la Zid către Vechiul Regat, dar era destul. De celalată parte a Zidului, în Ancelstierre, soarele după-amiezii strălucea pe cerul fără pic de nor. Aici însă, amurgul era învăluit în nori grei şi tocmai începuse să burniţeze mărunt, zorind tabăra să ridice corturile mai repede. Moaşa îşi trase pelerina pe cap ţinând-o strâns în jurul gâtului şi se aplecă iar peste femeia întinsă cu faţa în sus, stropindu-i obrazul cu picărturile de ploaie care i se prelingeau de pe nas. Răsulfarea bătânei se contura la răstimpuri în vapori albicioşi f...

Pentru că vreau să revin pe blog, asta este a treia postare pe ziua de azi. Aşa că fără alte scuze, aveţi mai jos primele 100 de cuvinte din Bestia de Alex Flinn. Dl Anderson: Bine aţi venit la prima întâlnire a grupului de chat Schimări Neaşteptate. Dl Anderson: E cineva pe aici? Sau ar trebui să spun: recunoaşte cineva că e aici? BestieNY s-a alăturat chat-ului. Dl Anderson: Salut, BestieNY. Dl Anderson: Alo? Te văd aici, BestieNY. Vrei să te prezinţi? BestieNY: Nu vrea să vb 1ul...mai e cineva aici? Dl Anderson: Da, se pare că avem o mulţime de iscoade care au intrat pe chat înaintea ta. BestieNY: Atunci lasă-i pe ei să vb primii. SirenaMută: Bună, BestieNY. Ar trebui să-ţi spunem Bestie? BestieNY: Spuneţi-mi cum vreţi. Nu contează. Dl Anderson: [...] Bestia de Alex Flinn ( editura RAO, 2010 )

Am să mă întorc la două rubrici cam uitate, dar la care sper să revin în forţă. Şi anume Primele 100 de cuvinte şi Înainte de culcare.  Prima rubrică fiind iniţiată de Rosia , iar a doua de BuburuzaBia , ale căror bloguri vă recomand să le vizitaţi printr-un click pe numele lor. Cărticica pe care vreau să v-o prezint în această seară este Magazinul de sinucideri de Jean Teulé. Nu ştiam absolut nimic de această carte, dar chiar m-a surprins. Însă să vă las mai întâi cele 100 de cuvinte după care câteva rânduri despre ce cred până acum. “E un magazin mic, unde nicio rază vreodată nu a zâmbit. Are o singură fereastră, în stânga intrării, şi aceea ascunsă de conuri de hârtie şi de stive de cutii din carton. O tăbliţă de ardezie stă atârnată de închizătoare. Spânzurate de tavan, câteva neone luminează o doamnă în vârstă, care se apropie de un bebeluş aflat într-un landou gri. -           A, uite că zâmbeşte! O altă femeie, mai ...

Bunăăăăăă. Nu mi-am respectat, din nou, înţelegerea şi am chiulit de pe blog. Am ratat atâtea rubrici încât cred că o să le fac aleatoriu într-o zi a săptămâni. Ştiu că rubrica Plouă cu melodii , o aveam luni, ar am ratat să postez la ea, de 3 săptămâni, aşa că devine random, în orice zi a săptâmâni. Bine nu chiar orice zi, adică undeva la mijloc, nu la sfârşitul săptămânii. Deci, azi postez la rubrica Primele 100 de cuvinte . Cele 100 de cuvinte pe care vi le voi prezenta azi sunt în engleză şi sunt din cartea The Spectacular Now de Tim Tharp. Deşi citesc şi Marele Gatsby , tot în engleză, formatul cărţi mă oboseşte, scrisul este prea mic, aşa că dacă în următoarea săptămână nu reuşesc să ajung măcar la jumătate, îmi voi cumpăra ediţia în română. Acum, întorcându-mă la The Spectacular Now , din câte ştiu cartea nu a apărut la noi,dar dacă continuă să fie la fel de bună, voi face o propunere editurilor de la noi din ţară. Povestea ne prezintă un adolescent...

A trecut ceva timp de când nu am mai postat la aceste două rubrici, aşa că profitând de ocazie le voi combina. Pentru început am să vă arată primele o sută de cuvinte din noua carte început ă  “Declaraţia” de Gemma Malley, care este o distopie. Îmi pare tare rău că cei de la Rao  nu fac publicitate cărţilor, pentru că dacă nu erau fetele de pe blogul    Walking on Letters   probabil   nu aş fi aflat niciodată de această distopie. Voi avea timp să îmi spun şi părerea despre ea, dar mai întâi cele o sută de cuvinte. “11 ianuarie 2140 Numele meu este Anna. Numele meu este Anna şi n-ar trebui să fiu aici. Nici n-ar trebui să exist, Totuşi, aceasta e realitatea. Nu e vina mea că mă aflu aici. Nu eu am vrut să mă nasc. Dar asta nu schimbă cu nimic situaţia. Totuşi, m-au capturat devreme, ceea ce a fost bine. Oricum, aşa spune doamna Pincent. Ea conduce Grange Hall. Îi spunem Matroans Casei. Grange Hall este locul unde trăiesc eu. Unde...

Toată lumea a citit sau a auzit de “Jocurile Foamei”, minunata serie a lui Suzanne Collins. Cam târziu, însă am pus şi eu mâinile pe prima carte din serie, împrumutată, fiindcă tot se apropie premierea celelei de a doua părţi a trilogie, “Sfidarea”. Am de gând să citesc cartea înainte de premieră, care este undeva pe 22 noiembrie dacă nu mă înşel. Deci cartea asta este minunată, deşi am văzut filmul înainte, relatarea evenimentelor de către Katniss Everdeen, te face să nu laşi cartea din mână.  Jocurile dau dependenţă, asta e sigur. “Când mă trezesc, cealalată parte a patului este rece. Degetele mi se întind, căutând căldura lui Prim, dar nu găsesc decât ţesătura aspră a cuverturii ce acoperă salteaua. Probabil că a visat urât şi s-a culcat în patul mamei. Bineînţeles c-a făcut-o. Azi e extragerea. Mă ridic într-un cot. În dormitor e destulă lumină ca să le pot vedea. Surioara mea, Prim, încovrigată pe o parte, înconjurată de trupul mamei, cu obrazul...

Oh, Doamne, da!!! În sfârşit am pus mânuţele pe seria asta. Genius. Vreau atât de mult să fiu şi eu un vânător de umbre, cu rune şi toate cele. Sunt deja pe la capitolul unsprezece şi mi se pare genial, cum la începutul fiecărui capitol este un citat sau nişte versuri. You are awesome, miss Clare. Şi desigur marea dilemă : Will sau Jem?  Îi iubesc  numele lui Jem – James Carstairs – chiar dacă încă mă chinui să-mi dau seama cum se pronunţă, dar el e prea tăcut, aş vrea să aflu mai multe despre el; este plin de secrete. Nu că Will nu ar fi plin de secrete, dar el are alt mod de a se exterioriza, care mă dă peste cap. Ce-s cu schimbările astea de atitudine, Herondale? Tocmai când aflam şi eu ceva de la tine, dai cu bâta în baltă? Deci momentan sunt în ceaţă, deşi tind spre William Herondale, puţin. Mai aştept însă să aflu câte ceva şi despre James Carstairs. Deja am spus prea multe, vă las cu cele 100 de cuvinte. “Prolog Londra , aprilie 1878...

Hei, hei, ne înmulţim pe blog, vă mulţumesc mult pentru follow >:D<. Acum urmează cele 100 de cuvinte din primul volum “Academia Vampirilor”.Oare ce a fost în capul meu de am amânat seria asta aşa mult?? Revenim:).  “I-am simţit tema înainte de a-i auzi ţipetele,Coşmarul ei pulsa în mine,smulgându-mă violent din visul meu ,în care era vorba de o plajă şi de un tip arătos care mă ungea cu ulei de bronzat.Imagini – ale ei ,nu ale mele – mi se învăluiau în minte: foc şi sânge, miros de fum ,metalul contorsionat al unei maşini.Imaginile mă învăluiră ,sufocându-mă ,până ce o parte raţională a creierului meu îmi aduse aminte că acesta nu era visul meu. M-am trezit ,iar suviţele de păr lung ,negru îmi erau lipite de frunte. Lissa  era întinsă pe  patul ei, zvârcolindu-se şi tipând.Am sărit d intr-al ….” Denise C.

Cine nu ar vrea să trăiască în FAYZ?   Trebuie să spun cartea asta chiar mi-a stârnit interesul.Deşi începe puţin mai lent, devine foarte interesantă pe parcus. “Acum profesorul vorbea despre Războiul Civil, iar în minutul următor a dispărut. Pur şi simplu. A dispărut. Nici un poc.Nici o lumină.Nici o explozie. Sam Temple stătea la ora de istorie privind în gol la tablă, pierdut printre gânduri.Se vedea pe plajă  împreună cu Quinn .Jos pe plăcile de surf ,urlând ,pregătindu-se pentru prima plonjare în apa rece a Pacificului. Pentru un moment,crezu că doar îşi imaginase profesorul dispărând.Pentru un moment crezuse că i ntrase  î ntr-un vis. Sam se întoarse către Mary Terrafino ,care stătea chiar în stânga sa. -Ai văzut şi tu ,nu-i aşa? Mary avea privirea aţintită către locul…” Denise C.

M-am apucat în sfârşit şi de seria “Fetele Gallagher” ,care avea nevoie de o recezie. Pot spune că  prima  carte este foarte antrenantă.Mă identific total cu Cammie Morgan, sunt total invizibilă câteodată. Fără alte introduceri aici sunt cele 100 de cuvinte, deşi voi citii toată seria, voi pune primele 100 de cuvinte doar din primul volum, deoarece cărtile sunt destul de mici şi ,sper eu, le voi termina repede. "Presupun că o mulţime de adolescente se simt uneori ,invizibile, de parcă ar dispărea pur şi simplu.Ei, asta sunt eu: Cammie Cameleonul.Dar sunt mai norocoasă decât majoritatea pentru că ,la şcoala mea,lucrul ăsta dă bine. Merg la o şcoală pentru spioane. Desigur teoretic vorbind, Colegiul Gallagher pentru Tinere Excepţionale este o şcoală pentru genii – nu pentru spioane – şi suntem libere să ne orientăm către orice carieră adecvată educaţiei noastre excepţionale.Dar când o şcoală îţi spune asta şi ,pe de altă parte ,te învaţă lucruri...

De cât timp mă asteaptă aceasta carte, prea mult. Deci să nu mai stau la taclale, aici sunt primele 100 de cuvinte din “A 16-a Lună” de Kami Garcia si Margaret Stohl “Înainte În mijlocul pustietăţii În oraşul nostru existau numai două categorii de oameni.”Proşti şi încăpăţânaţii, îi clasificase tatăl meu cu afecţiune pe vecinii noştri.Cei care vor cu încăpăţânare să rămână sau cei care sunt prea proşti ca să plece.Toţi ceilalţi îşi găsesc o cale de ieşire.” Nu era nicio îndoială de care parte se afla el ,dar nu avusesem niciodată curajul să-l intreb de ce.Tatăl meu era scriitor ,iar noi locuiam în Gatlin, Carolina de Sud, deoarece familia Wate mereu locuise aici,încă de când stră-stră-stră-străbunicul meu ,Ellis Wate,s-a luptat…” Aş fi vrut să postez azi şi recenzia la “Hex sau puterea farmecelor” de Chloe Neill, însa mâine am un test la fizică si nu am reuşit să scriu si o a doua recenzie.Parcă o şi aud mâine pe diriga, că ne pierdem vremea aiurea...

Am fost absenta o perioada lunga, insa scoala e o pedeapsa crancena!!!O sa fiu super fericita cand o sa aud cuvantul vacanta sau s-a terminat scoala:)). Sa trecem deci la adevarata menire a acestei postarii.Primele 100 de cuvinte din "Blestemul focului" de Chloe Neill. "La o masa de conferinte dintr-un zgarie-nori,se aflau opt persoane, barbati si femei,niciunul sub varsta de saizeci si cinci de ani,toti putred de bogati.Si se aflau aici, in buricul Manhattanului ,ca sa-mi decida soarta. Nu implinisem inca saisprezece ani si trecuse doar o luna de cand absolvisem clasa a zecea de liceu.Parintilor mei ,profesori de filosofie,li se propusese sa beneficieze de doi ani sabatici la o universitate din Munchen.Chiar asa- doi ani petrecuti in strainatate nu era asa mult,daca nu s-ar fi decis ca mie mi-ar fi..."

Cum spuneam si in postarea anterioara,mi-am pus manutele pe "Hex sau puterea farmecelor" de Chloe Neill si deja am devorat trei capitole.Iata si primele 100 de cuvinte: "Stateam perfect nemiscata ,cu ochii inchisi si cu soarele incalzindu-mi fata.Atata timp cat nu ma agitam prea tare ,soarele de amiaza era destul de puternic ca sa anihileze briza racoroasa de octombrie care adia prin zona noastra din centrul orasului Chicago. Banuiesc ca nu degeaba i se spunea Orasul Vanturilor. Era o dupa-amiaza de duminica la Scoala de Fete Sfanta Sofia ,iar eu ma inghesuiam intr-un clotisor insorit de pe pajiste impreuna cu prietena mea, Scout.Statea langa mine ,sprijinindu-se pe bratele intinse in spate, cu ochii inchisi si cu capul inaltat spre cer.Eu.." Kisses! :)

Am decis sa fur si eu rubrica cu primele 100 de cuvinte, de pe blogul  Romance Of Pages  . Cum sunt prinsa in  lectura "Warm Bodies" am decis sa pun de acolo primele 100 de cuvinte.Sunt in engleza, promit ca atunci cand ma voi intoarce, de la denstist(urasc dentistii) voi incerca sa traduc . Update :Acum si traducerea:) "Step one Wanting I am dead, but it’s not so bad. I’ve learned to live with it. I’m sorry I can’t properly introduce myself, but I don’t have a name any more. Hardly any of us do. We lose them like car keys, forget them like anniversaries. Mine might have started with an ‘R’, but that’s all I have now. It’s funny because back when I  was alive, I was always forgetting other people’s names. My friend ‘M’ says the irony of being a zombie is that everything is funny, but you can’t ..." Traducerea: “Pasul unu Dorind Sunt mort, dar nu este asa rau.Am invatat sa traiesc cu asta.Imi pare rau ca nu ma pot prezenta cum trebuie, dar nu mai ...