RECENZIE: Îngerul Mecanic (Dispozitive Infernale #1) de Cassandra Clare
Descriere:
“TESSA GRAY,
o adolescentă de şaisprezece ani, traversează oceanul pentru a-şi găsi fratele.
Destinaţia ei este Anglia, în plină epocă victoriană, dar ceva terifiant o
aşteaptă în Lumea de Jos a Londrei, unde vampiri, vrăjitori şi alte creaturi
supranaturale bântuie străzile iluminate cu gaz.
Numai
vânătorii de umbre, războinici hotărâţi să scape lumea de demoni, menţin cât de
cât ordinea în acest haos. Răpită de misterioasele Surori Întunecate, membre
ale unei organizaţii secrete numite clubul Pandemonium, Tessa află curând că ea
însăşi face parte din Lumea de Jos şi că este posesoarea unui talent rar:
puterea de a se transforma, după propria-i voinţă, într-o altă persoană. Însă
Magistrul, o figură misterioasă care conduce clubul, nu se va da în lături de
la nimic pentru a face ca puterea Tessei să-i aparţină.
Fără
prieteni şi hăituită, Tessa se refugiază la vânătorii de umbre de la Institutul
din Londra, care jură să-i găsească fratele dacă ea îşi va folosi puterea pentru
a-i ajuta. Tessa descoperă că e fascinată, în aceeaşi măsură, de doi prieteni
buni: James, a cărui frumuseţe fragilă ascunde un secret mortal, şi Will, cel
cu ochi albaştri, ale cărui stări de spirit schimbătoare, alături de o ironie
caustică îi ţin pe toţi la distanţă... pe toţi în afară de Tessa. Pe măsură ce
căutarea lor îi atrage tot mai adânc în inima unei urzeli oculte care ameninţă
să-i distrugă pe vânătorii de umbre, Tessa îşi dă seama că ar putea fi nevoită
să aleagă între a-şi salva fratele şi a-şi ajuta noii prieteni să salveze
lumea… şi că dragostea poate fi cea mai periculoasă magie.”
De
ce este aşa special primul volum al seriei “Dispozitive Infernale” de Cassandra
Clare?
1. O nouă lume
magică.
2. Un nou tip
de fiinţe supranaturale.
3. William
Herodale şi James Carstairs .
Probabil ar fi mai multe motive, însă acestea
sunt esenţialele. Ştiu că ultimul motiv este surprinzător pentru toată lumea,
însă mi-am ales echipa, la sfârşitul acestui volum, dar încă nu dezvălui.
Acţiunea
este plasată în Londra Victoriană, unde Tessa Gray vine să-şi întâlnească
fratele, dar aici are parte de o surpriză neplăcută. Nu fratele său o
întâmpină, ci Surorile Întunecate, astfel Tessa află de o lume care până atunci
îi era necunoscută, Lumea de Jos.
Tessa
este obligată de aceste surori să le facă pe plac şi să suporte săptămâni în
şir pedepsele lor cu gândul la, fratele ei, Nathaniel Gray. Un anume Magistru
fiind foarte interesant de puterile ei.
Însă
după toate chinurile prin care a trecut, Tessa Gray primeşte un ajutor divin,
în adevăratul sens al cuvântului. William Herondale, un vânator de
umbre/nephilim, îi vine în ajutor. Deşi
întâlnirea lor se lasă cu peripeţii, aceştia reuşesc să scape din ghearele
Surorilor Întunecate.
Astfel
Tessa ajunge la Institutul din Londra, unde află mai multe despre lume în
care fusese introdusă cu forţa şi face cunoştinţă cu alte fiinţe supranaturale,
dar şi cu oameni, pe care vânătorii de umbre îi numesc mundani.
Am
avut presimţirile mele în legătură cu personajele din această carte, eram tare
curioasă să le cunosc, pe unele încă aş vrea să le arunc de pe Institut.
Acţiunea
continuă la Institut, unde cei de acolo încearcă să afle cine este acest
Magistru. Nu toată lumea este bună şi curajoasă, la Institut. Am să dau vina pentru
aceasta perioadei în care cartea are acţiunea plasată. Atunci femeile nu aveau
atât de multă întâietate, însă în lumea vânătorilor de umbre, lucrurile nu stau
chiar aşa.
Facem
cunoştinţă cu Charlotte şi Henry Branwell, conducătorii Institutului din Londra
şi cu ceilalţi vânători de umbre : Jessamine Lovelance – tipul de femeie răsfăţată,
James Carstairs – misteriosul vânător de umbre, calm şi calculat. Cu William
Herondale am făcut deja cunoştiinţă – băiatul fermecător cu ochii albaştri. Dar
şi cu servitori celor din Institut: Thomas , Agatha şi Sophie. Tessa obişnuită cu regulile din lumea
oamenilor, este puţin surprinsă de familiaritatea celor din Institut.
Toată
atenţia lor se îndrepată către găsire fratelui Tessei şi prinderea Magistrului.
Cassandra
Clare are un stil încredibil de a creiona relaţiile. Poate că la început nu am
fost aşa dată pe spate de relaţiile create de cei din Institut sau chiar şi de
Tessa cu cei din jurul ei, dar odată ce a dezvoltat mai mult relaţia dintre Jem
– James Carstairs şi Will- William
Herondale, doamna Clare a avut inima mea pe o tavă.
Caracterele
lor atât de diferite, după cum lasă aparenţele, sunt perfect îmbinate împreună.
Acţiunea
nu lipseşte din carte, poate că nu este aceea acţiune la care se aşteaptă , dar există în fiecare pagină a cărţii.
Triunghiul
amoros, nu ia proporţii prea mari, acceptul fiind pus pe noţiunile noi şi pe
găsirea Magistrului. Lucru care m-a bucurat foarte tare, ar fi fost destul de
ciudat ca triunghiul amoros să explodeze în prima carte, când încă încercam să
mă familiarizez cu atmosfera.
Către
final lucrurile se conturează, dar rămânem totuşi în ceaţă. Ceea ce mi-a plăcut
cel mai mult este că deşi lucurile iau o întorsătură ciudată, adevărurile crude
sunt tot acolo şi nimeni nu le evită. Şocul pe care l-am avut atunci când am
aflat cine este cu adevărat personajul negativ,
a fost uriaş. Nu mă aşteptam la asta, iar doamna Clare a ţinut bine ascunsă
identitatea lui.
Finalul
a fost dureros, lăsându-mă în suspans. Mi se părea uimitor cum am ajuns acolo.
Deoarece ultimele pagini nici nu le-am simţit trecând. Sunt foarte curioasă cum
vor evolua personajele în al doilea volum.
Acum,
nu cred că am mai făcut asta în vreo recenzie, dar chiar simt nevoia să vă arăt cele două
personaje, care mi se par încredibile.
Am
două personaje favorite, deşi unul din ele nu a apărut atât de des ca celălalt,
mi-a lăsat o mulţime de semne de întrebare. William Herondale şi Magnus Bane,
sunt două personaje, care au fost pur si simplu minunate.
William
Herondale este tipul care trebuie să existe în orice carte, mereu gata să te ia
peste picior şi să-ţi întoarcă lumea cu susul în jos. Misterios şi încrezut, gata
să dea o replică usuturătoate tuturor. Dar oare acesta este adevăratul Will? Cu
toate stările lui schimbătoare, după bătaia vântului? În acest volum Will nu a
fost descifrat atât pe mult pe cât aş fi vrut, însă m-am bucurat de fiecare
dată când apărea, deci da, sunt team Herondale.
Magnus
Bane, este un personaj controversat, care în scurta lui apariţie, m-a făcut să
mă gândesc cum va evolua în continuare, în volumul al doilea. Presimt că va
avea un rol destul de important şi că voi avea şi mai multe semne de întrebare.
Ca
să concluzionez, cartea merită citită. Deşi cred că toţi avem o mică
dificultate când vine vorba de persoana a treia, nu trebuie să vă faceţi griji
în privinţa asta. Sunt sigură că o să fiţi foarte fericiţi să citiţi anumite
puncte de vedere la persoana a treia.
Recenzia
la următorul volum este pe drum.
Comentarii
Foarte tare recenzia Domnisoara Herondale :)) Eu cred cred ca sunt team Jem uhh INCA nu m-am decis :)
Eminescu este o adevărată inspiraţie, am ajuns într-un punct în care mor de nerăbdare să treacă luna iulie.:)) Uff, numele lui Jem e prea mişto. Sună genial Carstairs, dar Will însuşi este genial.
@Eny sper ca volumul doi să te ajute mai mult. Cine ştie, încotro apuci. :)))
Trebuie sa fac rost si de volumul doi fiindca deja mor de curiozitate si imi e dor de Will .Super recenzia si succes la BAC !!
>:D<